Din 2008, satul nostru îl are ca ocrotitor şi pe Sfântul Nectarie. Sfântul nostru a venit la noi printr-o fărâmă din moaştele sale. Iar de atunci ne e prieten şi tată bun, o prezenţă vie, plină de har.
L-am prăznuit cu drag de ziua lui, 9 noiembrie, care a căzut anul acesta într-o Duminică.
Pe 3 mai s-au împlinit 3 ani de când Părintele Matei, cel de la care avem părticica din moaştele Sfântului, ni l-a „încredinţat” pe Sfântul Nectarie ca un nou fiu al satului Bucium, sub ocrotirea căruia urma să intrăm. O zi istorică pentru noi, cei care suntem cu totul nevrednici de dragostea pe care Sfântul Nectarie ne-a dovedit-o. O zi copleşitoare până la lacrimi. Mulţi, mulţi şi-ar dori să aibă o asemenea binecuvântare şi parcurg distanţe mari pentru a se putea închina sfintelor moaşte ale Sfântului şi a-i cere ajutorul.
Am revăzut cu ocazia aceasta imaginile acelei zile:
Pe lângă bucuria de nespus a retrăirii acelor momente, am primit şi un gând de întristare: deşi mulţi dintre noi realizează binecuvântarea, ocrotirea şi ajutorul zilnic pe care îl avem prin prezenţa atât de concretă a Sfântului Nectarie în biserica noastră, mulţi alţii nici nu ştiu cine este Sfântul. Viaţa Sfântului Nectarie
În programul liturgic al bisericii noastre, slujbele închinate Sfântului Nectarie sunt:
Părintele Matei, staretul de la Şinca, prin dragostea căruia am primit părticica din sfintele moaşte, a adus şi racla cu sfintele moaşte de la mănăstire.
Am intrat în sat pe care l-am înconjurat într-o procesiune cu sfintele moaşte.
Ectenie la răscruce:
Lumea a plecat, iar noi am rămas cu Sfântul Nectarie, pe care Părintele Matei l-a declarat acum un fiu al satului Bucium, un membru al familiei noastre la care să apelăm întotdeauna cu încredere, orice greutăţi am avea.