Iată şi vacanţa la final. Suntem recunoscători pentru fiecare moment petrecut împreună. Am avut parte de biciclit, antrenamente, exersarea limbii franceze cu prieteni din Franţa, parc de aventură, fotbal pe soare şi pe ploaie etc. etc. etc.
A mai trecut un an la şcoala noastră parohială. Un an greu, dar frumos şi binecuvântat de Dumnezeu.
Mulţumim tuturor celor care s-au implicat!
Bravo, copii, sunteţi minunaţi!
O veste neaşteptată: miniproiectul copiilor noştri a primit premiul I la etapa pe arhiepiscopie a concursului naţional „Mâini întinse către poruncile lui Dumnezeu”. Ei sunt, deci, reprezentanţii eparhiei la etapa naţională, fiind premiaţi la Bucureşti pe 21 mai, de hramul catedralei patriarhale.
A fost o veste neaşteptată pentru că dintru început am desconsiderat faptul că e vorba de un concurs. Nu agreem în general ideea de concurenţă, ci ne focusăm pe complementaritate-lucru în echipă. Aşa că am făcut un proiect din care am câştigat deja noi – coordonatori, copii, beneficiari. Nu ne mai aşteptam să urmeze şi altceva. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
***
Festivitatea de premiere a avut loc joi, 23 aprilie, la catedrala mitropolitană din Sibiu:
***
„Dărnicie şi bucurie. Copiii, membri activi în familia comunităţii”
ECHIPA DE IMPLEMENTARE:
Preot paroh: Pr. Marius Corlean
Catehet: Natalia Corlean
Îndrumători ateliere: Veronica Tismănar (mărţişoare şi obiecte textile); Gheorghe Zărnescu (cruci de lemn)
Echipa de copii: Ana-Maria, Lavinia, Giorgia, Mihai, Cristina, Denisa, Adriana, Ana Maria, Maria, Marian, Paul, Alexandru, Dănuț, Nicușor, Roxana, Nicoleta
Parteneri:
Mănăstirea Şinca Nouă – comuna Şinca Nouă, jud. Braşov
Parohia „Sf. Nicolae” – Făgăraş II
Centrul cultural „Zestrea Buciumului” – Bucium
Atelierele de meşteşuguri şi dichiseală – Bucium
Aurel Dobrin, apicultor – Bucium
Mărturii ale beneficiarilor:
„Am mari probleme de sănătate, care îmi afectează în special mersul, deci mă deplasez cu dificultate. Aşa că mă bucur că aceşti copii sunt educaţi să ne viziteze, pentru că sunt persoane care chiar au nevoie de acest lucru. Este o iniţiativă lăudabilă şi umanitară.” (Ioana Moga)
„Îmi pare foarte bine că m-aţi vizitat, m-am bucurat foarte mult! Vă mulţumesc foarte, foarte mult şi vă rog să mai veniţi!” (Elena Vlădău)
„Îmi place că aţi început un lucru frumos şi cu folos! Să mergeţi mai departe tot aşa, să nu vă lăsaţi! E foarte benefic şi pentru voi, şi pentru noi. Nouă, celor care nu avem copiii lângă noi, ne prind tare bine câţiva nepoţi!” (Veronica Tismănar)
„Vă mulţumesc mult! E foarte grea singurătatea. Îmi doresc să trăiesc ca să vă mai văd!” (Leontina Boier)
„Îmi place ce fac copiii. Noi suntem bătrâni şi ne bucurăm că celor mai tineri le pasă de noi. Am avut o viaţă grea, cu războiul şi cu toate… Şi ei ne aduc mângâiere” (Ion Grama)
Sunt foarte mulţumită de ceea ce fac copiii! Mai ales că mulţi dintre ei sunt cum sunt, adică n-au posibilităţi. Şi uite că din puţinul lor au muncit şi ne-au dat şi nouă! Dumnezeu să le dea sănătate şi lor, şi părintelui cu doamna preoteasă, că s-au străduit pentru noi!” (Ana Trifan)
Mărturii ale copiilor:
„Mi-a plăcut foarte mult că prin acest proiect am putut să-i ajutăm pe bunicii pe care i-am adoptat. Am realizat că noi, copiii, suntem mici, dar putem face lucruri cu adevărat mari, cum a fost acest proiect. Am reuşit să cumpărăm câteva lucruri, iar bunicii chiar s-au bucurat de puţinul pe care noi l-am dus şi erau foarte fericiţi.” (Ana-Maria Budină, 15 ani)
„ Acest proiect a fost o idee extraordinară. M-am simţit minunat ajutându-i pe bunicii adoptaţi. Când îi vizitam zâmbeau, făcându-mă şi pe mine fericit. Am fost foarte bucuros atunci când noi, copiii, alături de mamele noastre, am făcut multe feluri e prăjituri de post. Văzând că oamenilor le plac, m-am bucurat nespus de mult. Din banii strânşi am ajutat bunicii, cumpărându-le alimente. Şi nu numai bunicii, ci şi doi oameni din sat cu handicap. În concluzie, aş mai face asta o dată, deoarece acest proiect a fost cu adevărat folositor!” (Mihai Ghircoiaş, 13 ani)
„De la începutul proiectului mi s-a părut o idee bună. Noi, copiii, ne-am dus la bunicii adoptaţi şi i-am ajutat cum am putut. Ne-am pregătit cu mărţişoare cusute şi croşetate pentru 1 martie. Am fost şi la Făgăraş să vindem cruci de lemn, broşe şi prăjituri. Banii strânşi i-am folosit pentru a-i ajuta pe bunici. Suntem fericiţi că putem face măcar atât pentru ei.” (Nicoleta Ghircoiaş, 10 ani)
„Proiectul ăsta m-a făcut ca atunci când am probleme, de genul celor legate de şcoală, să mă gândesc că ele nu sunt aşa de grave sau tragice, aşa cum le văd eu. Acum îmi dau seama că ale mele sunt chiar mărunte. Oamenii au probleme mult mai mari şi cu adevărat importante. Îmi dau seama că eu ar trebui să fiu super mulţumită de tot. Proiectul ăsta m-a făcut să-mi dau seama că viaţa e mult mai mult decât o notă sau altceva de genul ăsta. Sincer, nu mi-am închipuit niciodată că o să putem strânge o sumă atât de mare! Şi nu m-am gândit că oamenii o să aprecieze lucrurile făcute de noi. Dar am văzut că oamenii chiar au luat în serios ceea ce am făcut şi mi-a plăcut; am fost răsplătiţi pentru munca noastră mult mai mult decât ne-am fi gândit. E o satisfacţie să vezi că la 10-13 ani, cât avem noi, să fii apreciat pentru munca ta. Mi se pare foarte tare.
Iar tot ceea ce am trăit în acest proiect mă face să nu mai pun mereu pe primul plan ceea ce îmi doresc eu; să văd că şi alţii au dorinţe şi că eu îi pot ajuta mai lăsând de la mine câte un pic. ” (Giorgia Ganea, 11 ani)
„Mi-a plăcut mult când am lucrat crucile la atelier cu nenea Ghiţă şi când am fost la mănăstire, la părintele Matei, şi am învăţat cum se fac metanierele. Şi mi-a plăcut când am dus cadourile la bunici. S-au bucurat foarte tare! Vreau să îi mai ajutăm şi să le mai facem câte o surpriză, cum le-am făcut astăzi.” (Alexandru Budilă, 11 ani)
„Mi-a plăcut mult azi, când am fost să ducem cadouri la bunici. Şi mi-a plăcut la părintele Matei, când am văzut cum se fac metanierele. Vreau să fac în continuare. Acum mă mai ajută şi doamna Veronica, dar vreau să învăţ să fac singură.
Îmi place când mergem la bunici. Când am fost ultima oară la tanti Ticuţa să îi ducem anafură şi colivă am stat cu ea aproape o oră. Am povestit mult.
Sunt impresionată că ne-a ieşit proiectul ăsta. Bunicii chiar au nevoie de ajutor şi mă bucur că îi putem ajuta.” (Roxana, 10 ani)
„Mi-a plăcut că am croşetat, că am învăţat să facem metaniere. La început mi s-a părut tare greu, dar până la urmă mi-a ieşit. Mă bucur că mergem pe la bunici să îi ajutăm şi astăzi, când le-am dus surprizele, s-au bucurat foarte tare.” (Denisa, 13 ani)
„Sunt fericită că am dus daruri la bunici şi i-am văzut ce mult se bucură! Nici nu mă gândeam că noi putem face aşa ceva.” (Maria, 11 ani)
„Mi-a plăcut tot ce am făcut. Mai ales când am fost la mănăstire şi am învăţat să fac metaniere. În fiecare zi lucrez şi mai fac câteva boabe. Mă duc şi la şcoală cu aţele după mine, aşa de tare îmi place. Astăzi mi-a plăcut că bunicii s-au bucurat mult de cadouri.” (Nicuşor, 12 ani)
„Mi-a plăcut cel mai mult când am vândut mărţişoarele pentru bunici şi când le-am dus cadourile, pentru că s-au bucurat foarte mult. Câte unii începeau şi să plângă. Şi a fost tare frumos la Adi, m-a impresionat ce mult s-a bucurat, şi cum alerga când ne aştepta şi ne-a văzut!” (Marian, 11 ani)
„Mi-a plăcut cel mai mult când am făcut checurile şi când am fost la Făgăraş şi am vândut prăjiturile, pentru că au cumpărat mulţi oameni de la noi. Nu mă gândeam că reuşim să facem aşa ceva, pentru că noi suntem mici. Îmi place mult când mergem la mama Mie, e aşa de bucuroasă că ne ducem! Şi m-a impresionat când am fost la Adi, când l-am văzut cum îşi ţinea mâna pe care nu poate s-o folosească. Ce mult s-a bucurat, şi cum alerga când ne-a văzut! Îmi place tare că putem ajuta oamenii. Şi atunci când mergem se bucură şi ei şi ne bucură şi pe noi. Parcă nu mai vroiam să plecăm!” (Cristina Budină, 13 ani)
Părinţii copiilor:
„Copiii, învăţând de mici să respecte, să preţuiască şi să iubească bunicii, cred că niciodată nu vor deveni nişte adulţi iresponsabili şi nepăsători Şi ce ne-am putea dori mai mult pentru copiii noştri? S-au implicat foarte mult în acest proiect! Au confecţionat mărţişoare, au făcut prăjituri, în toate punând mult suflet şi dăruire. ” (Delia Ganea)
Ce descoperă copiii participând la acest proiect? În primul rând că, din punct de vedere al vârstei, viaţa este împărţită în 3 părţi principale: copilărie, maturitate şi bătrânețe. Prin acest proiect , copiii au acces la viaţa persoanelor din ultima etapă, aflate la bătrânețe. Ei observă că aceste persoane pot fi singure şi neajutorate, aflate la marginea societăţii, care îi respinge pentru că nu îi mai găseşte folositori. Bătrâneţea devine astfel o mare greutate. Tocmai de aceea este util pentru tineri şi bătrâni să aibă periodic contacte . În urma acestor întâlniri, experienţa de viaţă a tinerilor se dezvoltă, devin mai responsabili şi mai cunoscători. Pentru persoanele în vârstă sunt momente care mai alungă singurătatea, îşi mai amintesc de tinerețile lor şi chiar de copiii sau nepoţii lor, care sunt departe sau poate au uitat să le mai deschidă poarta. Cu ajutorul lui Dumnezeu, noi avem avem speranţa că acest proiect va continua, fiind util ambelor părţi. (Sergiu şi Angela Ghircoiaş)
„Mi se pare foarte, foarte bine ce fac copiii împreună cu părintele şi doamna preoteasă. Mi se pare un lucru foarte bun, pentru că sunt destui bunici care nu pot să se ducă la magazin, să-şi aducă lemne sau să-şi mai facă câte ceva prin curte sau prin casă. Şi e foarte bine şi pentru copii, pentru că învaţă să respecte oamenii mai în vârstă. Aş putea zice că e bine mai ales pentru copii! Pentru că învaţă să fie responsabili.” (Mariana Budină)
Pentru anul 2014 – Anul omagial al Sfinților Martiri Brâncoveni – am ales ca destinație pentru pelerinajul nostru anual patru ctitorii brâncovenești din județul Vâlcea. Am avut parte de o zi minunată, cu multă frumusețe plină de har. Printre călători a fost și un grup de copii de la Școala parohială „Sfinții Brâncoveni”, pelerinajul fiind o activitate a proiectului„Lada de zestre”, atelier de educație prin istorie și patrimoniu.
Pelerinajul anual este un proiect al Centrului cultural Zestrea Buciumului care își propune îmbogățirea spirituală și culturală a membrilor comunității, dezvoltarea gustului pentru Frumosul autentic.
Despre voluntariat, petrecerea timpului liber în mod constructiv şi valorizant. ~ Atelier de vară la şcoala parohială, cu prietena noastră Liliana Popa.
Sfârşitul lunii august a adus pentru grupul copiilor de la atelierul „Lada de zestre – educaţie prin istorie şi patrimoniu” un proiect mult aşteptat, la muzeul satului din Dumbrava Sibiului. Despre patrimoniu, frumos, înţelept, eco.
Descoperiri fabuloase, îmbogăţiri culturale şi veselie totală.
Popas la ctitoria brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, prilej de discuţii despre familia Brâncovenilor şi moştenirea brâncovenească – culturală, patrimonială, artistică, spirituală.
Proiect în cadrul atelierului „Lada de zestre – educaţie prin istorie şi patrimoniu”.
Sâmbătă, 9 august. O zi superbă de vară. 20 de biciclete au plecat de la Centrul Zestrea Buciumului spre Ohaba.
Obiective: Moara cu apă din Ohaba. O oază superbă de pace şi verdeaţă. Moara, care există din 1857, este cea mai veche moară funcţională pe apă din Ţara Făgăraşului. A scăpat de naţionalizare în timpul comunismului, cu preţ de ani de puşcărie şi multe chinuri. A trecut din generaţie în generaţie ca moştenire de familie şi aşa a putut fi păstrată şi preţuită. Proprietarii sunt foarte ospitalieri şi pasionaţi de ceea ce fac.
Pe lângă îmbogăţirea spirituală, o vizită la moară poate avea şi aspecte practice. Făina măcinată aici păstrează nealterate proprietăţile nutritive ale bobului de grâu sau de porumb.
Bisericile din Ohaba. Biserica mare, renovată recent, şi biserica veche, o valoare inestimabilă de patrimoniu. La atelierul „Lada de zestre” învăţăm să preţuim patrimoniul şi să privim cu afecţiune lucrurile vechi, care ne transmit valori şi poveşti nepreţuite. Astfel de vizite îmbină teoria cu practica.