Crăciunul – zile pline de bucurie

Programul concertului:
Grupul de copii al ansamblului Bucium românesc
„Trei păstori” – colind interpretat de Mihai Ghircoiaş la trompetă
Grupul vocal Apostolia
Grupul de bărbaţi şi femei al ansamblului „Bucium românesc”

Repertoriul grupului Apostolia a conţinut, şi anul acesta, două colinde pe versuri compuse de deţinuţii politici din închisorile comuniste:

Comunitatea noastră în concert cu Vlad Miriţă

3 sate (Trei crai) – Boholţ, Bucium şi Mândra – s-au adunat pentru a face un dar făgărăşenilor: un concert de colinde. Cele trei comunităţi au prezentat cântări şi obiceiuri tradiţionale, grupul vocal Apostolia a adus în atenţie colinde compuse în închisorile comuniste, iar la final tenorul Vlad Miriţă, oaspete de seamă, a cântat împreună cu grupul Axios al Protopopiatelor ortodoxe Făgăraş I şi II. Intrarea s-a făcut în baza unui dar simbolic pentru copiii din parohiile organizatoare. Parohia noastră a fost prezentă cu Ansamblul „Bucium românesc”, reprezentat de: corul de copii şi tineri, corul de bărbaţi şi soţii Monica şi Florin Pandrea. Mulţumim tuturor celor care au răspuns invitaţiei şi au pus preaplin de dragoste în pregătirea cadourilor pentru copii. Au fost primite cu multă, multă bucurie!

Ilustrarea evenimentului în presă:

  • Făgăraş TV:

Apostolat în Ţara Făgăraşului:

Mitropolia Ardealului:

Ziarul Lumina:

Crăciunul nostru, în Apostolat

Impresii despre sărbătorirea Crăciunului la noi au fost scrise pentru publicaţia „Apostolat în Ţara Făgăraşului” de către o prietenă a parohiei noastre:

 

Colindele sunt o mărturisire a bucuriei Naşterii Domnului, nădejdea mântuirii noastre. Şi pentru că bucuria Crăciunului e atât de mare, o cântăm zile în şir. Colindele nu au singular, ele se cântă şi se ascultă împreună, căci bucuria în Hristos se desăvârşeşte în comuniune. O manifestare a acestei tradiţii a bucuriei în comunitate s-a petrecut la biserica din Bucium, în seara de Crăciun.

Bucium

Obişnuiţi deja de mai mulţi ani cu această tradiţie a colindatului împreună în faţa Altarului, sătenii, alături de prietenii şi musafirii lor, s-au grăbit spre centrul de gravitaţie al comunităţii lor: biserica.

În hainele pe care le-au ţesut şi purtat cu dragoste fiii de altădată ai satului, cei de azi i-au întâmpinat pe obişnuiţii vestitori ai Naşterii Domnului: corul Apostolia. Înaintea lor, au cântat cei mici ai parohiei – nădejdea de mâine a comunităţii – copii care cresc în Biserică, în dorinţa de a învăţa să gândească şi să trăiască frumos.

Pentru că sărbătorile în biserică înseamnă comuniune, anul acesta a fost introdusă o nouă categorie de cântări, mai puţin obişnuită: colinde scrise în închisorile comuniste de către deţinuţii politici. De ce şi-ar găsi loc suferinţa de altădată la praznicul bucuriei? Pentru că sunt înaintaşii noştri, despre care ştim încă destul de puţin, care au suferit pentru libertatea şi demnitatea noastră, a celor de azi. Cântându-le colindele, îi aducem în prezent, le cinstim memoria, le mulţumim pentru jertfa lor, le arătăm că şi datorită lor, noi ne putem bucura în libertate de Crăciun.

La final, spectatorii au devenit – la rândul lor – vestitori. Ansamblul „Răsună Buciumul“ şi colinde vechi au electrizat atmosfera. Iar la finalul concertului, o nouă surpriză a gazdelor buciumene: emoţionanta colindă interpretată atât de armonios de soţii Monica şi Florin Pandrea. Seara s-a prelungit firesc cu o agapă oferită de gazde, la Căminul Cultural al satului. Frumuseţea şi bucuria colindelor e molipsitoare, mai cu seamă atunci când e trăită în marea familie a parohiei şi a comunităţii din care facem parte, alături de prietenii şi fraţii în Hristos. Câştigul celor care s-au bucurat împreună e accesibil oricui înţelege taina comuniunii sărbătorilor în Biserică, a trăirii alături de ceilalţi – trăire care şterge orice tristeţe, orice singurătate şi orice barieră socială. În comuniune, cu toţii suntem egali. Tradiţia colindatului împreună şi a trăirii sărbătorii alături de toată comunitatea din care facem parte e o bucurie pe cât de simplă, pe atât de valoroasă şi cu atât mai greu de cuprins în cuvinte.

Această bucurie s-a prelungit în comunitatea de la Bucium şi a doua zi, când a avut loc serbarea copiilor; ei şi-au adus darul lor în faţa Pruncului Iisus – dar de inimă curată, colind şi poezie.

Oana Dobrin

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 71 – ianuarie 2012

Sara asta nu se cântă, sara asta se colindă…

Colind în seara de Crăciun.

Grupul de copii „Micii apostoli„:

.

Grupul de prieteni „Apostolia”:

.

Pentru că sărbătorile în Biserică înseamnă comuniune – pentru asta suntem aici: să trăim împreună, în comuniune, bucuria Naşterii Domnului – ne-am gândit ca anul acesta să introducem în repertoriul nostru colinde scrise în închisorile comuniste de către deţinuţii politici. De ce am făcut asta? Pentru că sunt înaintaşii noştri despre care ştim încă destul de puţin, care au suferit pentru libertatea şi demnitatea noastră, a celor de azi. Cântându-le colindele, îi aducem şi pe ei în prezent, le cinstim memoria, le mulţumim pentru jertfa lor, le arătam că şi datorită lor noi ne putem bucura astăzi, în libertate, de Crăciun… Colindându-i, îi chemăm şi îi facem părtaşi la comuniunea noastră din seara aceasta.

Iată una dintre ele:

.

Florin şi Monica Pandrea:

Primiţi cu colinda?

În seara de Crăciun, buciumenii (şi nu numai) au fost invitaţi să ne fie gazde şi să ne primească colindul împreună, la biserică. Micul concert a fost organizat cu sprijinul Asociaţiei Teofilia. Mulţimea celor care au dorit să primească vestea Naşterii Domnului şi de la noi şi prietenii noştri a fost impresionantă.

Pentru cei de departe care sunt cu gândul la noi şi urmăresc acest site, vă oferim varianta înregistrată a celei de-a doua părţi (prima a fost susţinută de fetele din grupul „Micii apostoli). Nu se compară cu varianta „live”, dar poate fi o mângâiere. Menţionăm că am fost un simplu grup de amatori, fără timp de repetiţii şi perfecţionare, dar am colindat din tot sufletul.

Deci: primiţi cu colinda?
Dacă da, fişierul îl găsiţi aici: colinde pe audio.crestinortodox.ro

Cu mult drag

Pr. Marius şi Natalia Corlean

De prin arhive: Crăciun 2009

De pe meleaguri austriece, Irina Hablecker (a lu’ Vian) a scotocit prin arhiva personală şi ne-a trimis imagini pe care le-a surprins cu mare drag în iarna lui 2009. După oboseala unei călătorii de 20 de ore cu autocarul, uneori mâna care ţine camera de filmat nu mai rezistă, dar, aşa cum spune chiar Irina, cu toată oboseala – „s-a meritat din plin”.

Irozii:

Colindul cetei de feciori:

Prima zi de Crăciun – secvenţă din concertul ţinut de grupul Apostolia la biserică:

A doua zi de Crăciun, jocul:

Irina, mulţumim mult! Vă aşteptăm cu drag la vară! Poate de hram? 🙂

Psa Natalia