Prezentare generală:
Satul Bucium este aşezat la poalele munţilor Făgăraş, pe teritoriul comunei Şinca din judeţul Braşov. Are o suprafaţă de 38 ha, din care 15,3 ha reprezintă suprafaţă locuibilă (40,2%); 18,2 ha suprafaţă ocupată cu spaţii verzi (47,9%), 2,9 ha suprafaţă de drumuri (7,6%), 1,6 ha ocupate cu alte terenuri (4,3%)[1].
Din date diverse reiese că economia satelor comunei Şinca, se baza mai mult pe agricultură, creşterea animalelor, comerţul de lemne pentru foc, cherestea şi şindrilă. Producţia agricolă, în general, era destul de mică în primul rând ca urmare a condiţiilor de climă şi sol iar în al doilea rând ca urmare a faptului că majoritatea gospodăriilor aveau ca animale de tracţiune, două vaci sau doi bivoli pe care îi foloseau şi pentru lapte şi pentru muncă, iar uneltele cu care lucrau pământul erau (şi sunt şi astăzi) destul de primitive. Cu tot eforul fizic al locuitorilor, producţiile erau slabe. Sursa de bază în cele din urmă pentru asigurarea cheltuielilor gospodăreşti, pe lângă pădure, era cea provenită din vânzarea animalelor.
În momentul de faţă preocupările localnicilor sunt axate pe agricultură, predominând cultivarea cartofilor, de asemenea pe prelucrarea lemnului, în sat existând câteva ateliere de tâmplărie, dar şi pe meşteşuguri populare, în special artizanat.
Geografie:
Buciumul este situat pe DJ 104, care leagă oraşul Victoria de Perşani (şosea numită de localnici „de pe sub munte“) şi se află la 55 de km de Braşov şi 20 de km de Făgăraş. Vecine sunt satele Mărgineni (la vest) şi Şercăiţa (la est), situate şi ele pe DJ 104. La nord se află Toderiţa, de care este legat printr-un drum neasfaltat, ca şi de Mănăstirea Bucium, la sud. Ca şi forme de relief, Buciumul se află în zona piemontană, la 5 km nord de versantul muntos al Munţilor Făgăraş.
Toponimie:
Numele localităţii se crede că provine de la aşezarea lui în localităţii unor cioate de lemne de mesteacăn care au rămas destul de înalte, numite buciume.
Demografie:
Evoluţia populaţiei de-a lungul vremii:
În recensământul din 1850[2] sunt menţionate: „250 case (123 ale populaţiei militarizate); 161 locuinţe (152 ale populaţiei militarizate); 577 locuitori populaţie de drept ( 540 populaţie militarizată).”
La 1857 sunt menţionate: „138 de case; 137 locuinţe; 524 locuitori populaţie prezentă.”[3]
În recensământul din 1926-1927 se arăta existenţa aici a 125 de case, 145 capi de familie şi 664 suflete.[4]
Astăzi satul Bucium mai numără puţin peste 300 de locuitori însă pentru mulţi dintre ei locuinţa din sat este reşedinţă secundară. Dintre locuitorii permanenţi, marea majoritate sunt pensionari care fie au locuit toată viaţa în Bucium, fie s-au retras aici la pensie după ce au lucrat în oraşele din zonă (Făgăraş, Codlea, Braşov).
Istorie:
Se crede că satul Bucium, după spusele bătrânilor, ca şi satul Mărgineni, a fost proprietatea baronului Urs de Marginea. În publicaţia „Monumente pentru istoria Ţării Făgăraşului”, culese şi adnotate de Nic. Densuşianu la 1885 pe baza unui document de la 6 iulie 1556, cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, la pct.6 se arată printre altele: „posesiunea lui Stoianu şi Bârsanu feciorii reposatului Comaniciu, peste jumătate din satul boerescu Recea, peste moşia Luţa, jumătate din satu Râuşoru şi întregu satulu Bucium.”[5] Aceasta a fost un act de întărire dat de Anna Nádasdi văduva lui Ştefan Mailat care confirma proprietatea avută de boierii mai sus menţionaţi.
Alt document de bază de la 20 februarie 1657 arată că: „Susana Lorantfy văduva princepului transilvanu George Rakoczy I, confirmă „în satulu boerescu: 1. Pe Radulu Rădăcea cel betrânu 2. pe Radulu Rădocea cel tânăru; 3. pe Ionaşcu şi Stoica Rădocea, din comuna Bucium şi ordonă să fie recunoscuţi ca boieri adevăraţi.”[6]
Constantin Stan în lucrarea sa[7] arăta că cele mai vechi familii din sat sunt: Ghircoiaş, Neacşu, Dobrin, Cârstea apoi Moga (venită din Veneţia) şi Grancea (din Mărgineni). Între anii 1721-1722 existau 4 familii de nobili boieri, 6 iobagi, 23 iobagi fugiţi, toţi români.
Fragmente din Monografia Parohiei Bucium – Pr. Marius Corlean, Natalia Corlean
Note bibliografice:
[1] Prof. Dobrin Gheorghe, Studiu geographic complex al comunei Şinca, lucrare de gradul I, pgl. 111 Bucureşti 1980
[2] Recensământul din 1850.Transilvania, Ed. Staff, Cluj, 1996, pp. 94-95
[3] Recensământul din 1857.Transilvania¸ Ed. Staff, Cluj, 1997, pp. 136-139
[4] C.Stan, ibidem, p.17
[5] N.Densuşianu, Monumente pentru istoria Ţierei Făgăraşului, Bucureşti, 1885
[6] Cf. M.Iancu, E.Mihai, L.Panaite, Gh.Dragu , Judeţul Braşov, Ed. Academiei RSR Bucureşti 1971, pg.73, apud. Dobrin Gheorghe, Studiu geografic complex al comunei Şinca, pg.59
[7] Ibidem pg. 173-179
Parohia Ortodoxa Bucium 
FOARTE FRUMOS . felicitari!
va doresc multa sanatate DOAMNE AJUTA
Multumesc mult petru poze, mai ales pentru pagina de net. Acuma am reusit sa arat la toti prieteni mei Romani si Americani de unde provine familia mea.
love you much !!)
Loredana M Guseila OH USA
Ne bucurăm că demersul nostru vă este de folos!
Puteţi să ne spuneţi „de pe ce curte” sunteţi, ca să vă identificăm mai bine?
Felicitari pentru tot ceea ce ati facut pina acum pentru satul Bucium. Sinteti un sat de oameni minunati. Felicitari.
este nepoata lui tanti maria si a lui nenea gheorghe guseila vecini dumneavoastra
Gabriel, mulţumesc! Mă gândeam că o fi vreo legătură, dar nu eram sigură.
Pomeniţi-l în rugăciunile voastre pe nenea Gheorghe, este bolnav.
N.C.
Da sunt nepoata lui nenea Ghiorghe si Maria Guseila, sincer chiar nu stiuam ca etse bolnav, o sa ne rugam si noi pentru el. Multumesc si Doamne Ajuta
Mă bucur să ne cunoaştem!
Acum am înţeles că nenea Gheorghe e ceva mai bine, sâmbătă seara a fost doctorul pe la el şi i-a prescris ceva medicamente. Vineri spre sâmbătă noaptea i-a fost foarte rău.
Doamne ajută!
Preoteasa Natalia
loredana sint gabi lui nenea puiu si sint nasi mei noi am stat la codlea multa sanatate
Felicitari! Am revazut cu multa bucurie locurile pe care le indragesc.
Apreciez munca dvs, e minunat ca intr-o asezare atat de mica ( dar atat de frumoasa ) cineva s-a gandit sa tina treaza memoria satului.
Cu drag,
Celia Csegedi (casa Boac)
Mulţumim şi ne bucurăm pentru bucuria provocată! 🙂
toate cele bune şi vă mai aşteptăm
N.C.
Abia acum am gasit materialul atit de interesant despre Bucium si am constatat ca stiam atit de putin despre satul unde s-a nascut tatal meu = Ing. Corneliu Ghircoias, nascut in casa in care, dupa multi an a fost administratia manastirii Bucium – Pacea Lumii.
Venind o data in Romania (din Germania – Dusseldorf), in vacanta, cu fica mea si sotia, pe la inceputul anilor ’90, la intoarcerea spre Germania, am fost pentru o zi si la Bucium, ca sa-i arat ficei mele unde veneam in fiecare vacanta de vara impreuna cu sora mea Doina (locuiam cu familia noastra, atunci, cind eram copil si apoi adolescent etc. in Bucuresti).
Cum spuneam, atunci, la inceputul anilor ’90, am cunoscut-o si pe doamna Elisabeta Sandru, care locuia atunci in casa strabunilor mei. Ea ne-a dus si la manastire si ne-a povestit cum a ajuns sa inceapa construirea manastirii Bucium = impresionant.
Tin minte ca a doua zi, dupa vizita noastra la Bucium, urma sa aiva loc praznicul manastirii, insa, pentru ca trebuia sa ne intoarcem urgent in Germania, nu am putut sa raminem si noi acolo si sa participam la praznic.
Oricum, a fost, bineinteles, impresionant pentru mine (emigrasem in Germania in anul 1981 si nu mai fusesem la Bucium din 1979) iar doamna Sandru m-a impresionat si dinsa, cu forta dinsii de munca, cu cu capacitatea dinsii de organizare si cu echilibrul si bunatatea dinsii.
Am mai revenit la Bucium acum 3 ani, tot pentru citeva ore, in drum spre Bucuresti, si dupa citeva discutii cu citiva oameni din sat, in fata casei strabunilor mei, am aflat de decesul doamnei Sandru – DUMNEZEU SA O ODIHNEASCA IN PACE.
Am fost apoi (bineinteles) si la Manastire. Sigur ca s-a schimbat totul in foarte bine de cind nu mai fusesem acolo (inceputul anilor ’90).
Am plecat apoi spre Bucuresti, cu sufletul deschis si plin de bucurie si dragoste de oameni – chiar asa a fost si nu exagerez cu nimic.
Acum, dupa ce am citit din istoria satului Bucium, am incercat sa caut pe net, fara succes, „Monografia Parohiei Bucium” de domnul Pr. Marius Corlean si doamna Natalia Corlean, dorind sa aflu mai multe despre Bucium si despre stramosii mei de acolo.
Numele meu din Romania a fost Ion Cornel Ghircoias, cunoscut in sat (cam de acum 60 de ani), ca Ionica Ghircoias.
Va rog, daca puteti, sa-mi comunicati unde si cum pot sa gasesc si sa achizitionez sus numita Monografie a Parohiei Bucium.
Va multumesc anticipat pentru efort.
Johannes C. Just = Ionica Ghircoias
Bună ziua! Mă bucur mult de revenirea dumneavoastră pe meleagurile natale și de descoperirile de care v-ați bucurat!
Noi nu mai suntem la Bucium din 2016, dar eu am rămas în continuare administrator al acestei pagini. Monografia la care vă referiți nu a fost publicată, e un simplu document fără prea multe pretenții. Mai degrabă cred că ați găsi informații interesante în „Familii buciumene”, un demers al domnului profesor Gheorghe Dobrin, care se află însă doar în stadiu de manuscris.
O să vă scriu un mail, să discutăm mai multe.
Cu drag,
Natalia Corlean
Astept cu nerabdare raspunsul dumneavoastra.
Stimata doamna Corlean, va multumesc mult pentru raspunsul dumneavoastra atit de promt.
Va rog sa-mi comunicati cum pot achizitiona un exemplar / o copie din Monografia scrisa de dumneavoastra si stimatul dumneavoastra sot (chiar daca spuneti ca e doar „un simplu documentfara prea multe pretentii”).
Poate stiti si cum as putea achizitiona o copie a manuscrisului lucrarii domnului profesor Gheorghe Dobrin numita „Familii buciumene” .
Cu deosebita stima.
Johannes C. Just = Ionica Ghircoias
V-am trimis pe mail documentul și alte informații.
Cu drag.