Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate din belşug asupra noastră şi mulţumim tuturor celor care s-au implicat în organizarea sărbătorii hramului de anul acesta!
Iată şi câteva gânduri de la prietenii comunităţii noastre care au petrecut împreună cu noi sărbătoarea hramului:
„A fost o deosebită onoare pentru mine să iau parte la sărbătoarea comunității dumneavoastră și să ne bucurăm împreună de binecuvântările pe care Dumnezeu le-a revărsat din plin în acea zi. Am fost impresionată încă de la început de dedicarea oamenilor și de dragostea lor pentru portul popular. Rareori mi-a fost dat să văd o comunitate atât de primitoare și de omogenă, care să se pună cu așa de multă bucurie în slujba celor plăcute lui Dumnezeu.
Începând de la strană și până la cei care cu atâta grijă ne-au ospătat la sfârșit, am găsit numai dragoste și zâmbet. Cred că dacă ochii sufletelor noastre ar fi fost într-atât de deschiși încât să vadă îngerii, i-ar fi observat cum saltă și se veselesc alături de copiii ale căror glasuri nu se mai deosebeau de ale lor.
M-am simțit ca într-o mare familie. Pentru că asta am și găsit în Bucium: o familie mare și unită, în care oamenii s-au implicat trup și suflet, fiecare după puterile sale, pentru a-L primi așa cum se cuvine pe Hristos.
Vă mulțumim pentru brațele deschise cu care ne-ați întâmpinat și pentru experiența deosebită pe care am trăit-o în mijlocul dumneavoastră, într-un sat în care timpul s-a oprit în loc și unde adevăratele valori sunt încă cele care mai ghidează lumea.
Fie ca Domnul să răsplătească eforturile dumneavoastră din plin și să vă ajute să-I aduceți cu aceeași dragoste și bucurie această plăcută jertfă în continuare.
Doamne-ajută!” (P.S.)
***
„Am întâlnit o comunitate strâns legată în jurul Bisericii. Oameni al căror chip exprima bucurie, ceea ce rar mai întâlnești în ziua de azi. Totul a fost atât de natural, încât îți dădea senzația că toate s-au aranjat singure. Bărbații satului abia așteptau să cânte mândrelor, și mândrele, roșii în obraz, le răspundeau într-un glas, aşa cum ar trebui să vuiască toată Romania. M-am simțit ca în familie, parcă toți erau bunicii mei. O atmosferă românească de ți se făcea pielea de găină, de altfel o normalitate, simțind că în Bucium pânăși găinile încă mai trăiesc românește.” (A.C.)
***
„Satul ne-a întâmpinat cu o biserică gătită de sărbătoare, zveltă, curată, cu zidurile albe, cu o Sfântă Treime strălucitoare şi cu zâmbetul unei localnice cu ochii plini de bunăvoinţă.
Ceea ce a urmat a fost la fel de plăcut: icoanele înconjurate de trandafiri, mulţi localnici îmbrăcaţi în port popular (bărbaţi şi femei care aveau atâta demnitate, copii frumoşi ca nişte flori), cântările din biserică cu alternanţa vocilor bărbăteşti şi a celor feminine (nu am mai auzit până acum să se cânte aşa şi mi-a plăcut foarte mult, mai mult decât vocile amestecate).
Mi-a plăcut şi organizarea de după slujbă: festivitatea de la cămin care a început cu un pahar de vin şi câteva gustări, prăjituri şi cafea şi apoi ne-am întors la cântece. Încă o dată m-am bucurat să văd copiii şi să le aud vocile subţirele, bărbaţii (impunători în cămăşile lor albe) cu vocile grave şi femeile dichisite şi harnice.
O adevărată sărbătoare în numele Domnului!” (D.B.)
***
„Când eram copil (acum aproximativ 50 de ani) exact aşa se purta lumea. Mergeam la Biserică, apoi ne strângeam acasă la câte o vecină, duceam fiecare câte o prăjitură şi stam la poveşti. Bărbaţii cântau la instrumente şi cu vocea…
Iarna, şi nu în sărbătoare, mama lua lucrul de mână şi stăteam de poveşti cu celelalte femei din sat până se întuneca. Duminica bunica ne gătea pe toţi în haine populare şi mergeam la biserică. Tare mult ne mai dichisea bunica.
După ce am plecat din sat la oraş, pe la vreo 10 ani, totul s-a schimbat. Mergeam la biserică, dar apoi veneam acasă şi parcă ne lipseau întâlnirile cu vecinii, cu neamurile… Am şi uitat cum este să porţi haine tradiţionale. Duminica trecută am purtat doar ie şi cârpa bunicii mele, şi aşa de frumos a fost! Dacă ne ajută Dumnezeu, vom veni şi anul viitor. Pentru mine, la Bucium, este singurul loc unde pot veni cu haine tradiţionale. În restul lumii mă simt o ciudată dacă mă îmbrac aşa, pentru că ceilalţi se uită ciudat la mine, pentru că nu sunt ca ei.” (E.C.)
***
„Bucuriile oamenilor simpli trec dincolo de răutăţile lumii de azi.Vă asigur că nu scriu pentru că nu am ce face, ci pentru că m-am simţit aşa cum trebuie, aşa cum este normal, în lumea pe care aţi creat-o dumneavoastră şi care pare atât de ciudată lumii de azi.
Vă explic în câteva cuvinte:
– acum, când calculatorul şi televizorul sunt lucrurile care îi definesc pe oameni în preocupările lor zilnice, la Bucium o comunitate a sărbătorit hramul Bisericii în haine tradiţionale, cu masă luată împreună, cu poveşti, cântece, vorbe de duh şi vorbe de bine;
– acum, când oamenii se izolează în apartamente de bloc, dumneavoastră aţi trăit o zi ca în familie, încât nimeni nu s-a plictisit, ci toţi au comunicat, s-au bucurat, au pus umărul la binele celorlalţi şi au aflat de necazurile şi bucuriile celorlalţi;
– acum, când oamenii poartă haine din ce în ce mai ciudate, dumneavoastră nu ezitaţi să afişaţi adevărata haină românească;
– acum, când tinerii se distrează cu muzică din ce în ce mai ciudată şi mai zgomotoasă, dumneavoastră aţi încântat cu cântece patriotice şi româneşti;
– acum, când lumea a uitat de Dumnezeu, dumneavoastră L-aţi adus pe pământ în Biserică, L-aţi ospătat la Căminul Cultural şi L-aţi dus cu voi acasă;
– acum, când lumea este preocupată doar de avutul propriu, dumneavoastră aţi pus mână de la mână pentru a trăi câteva ore împreună;
– acum, când oamenii fac necazuri vecinilor, la Bucium oamenii au dat mână cu mână pentru inima română, pentru bine şi pentru frumos.
Aş putea să scriu o carte arătându-vă cât mult bine aţi făcut duminica trecută. Aceea e lumea pe care a făcut-o Dumnezeu. Aşa cum a fost ziua de duminică, aşa ar fi frumos să trăim cu toţii. Doar că televizorul ne dă alte principii, alte modele, alte valori, care transformă valorile tradiţionale în minţile noastre şi le înlocuiesc cu certuri, vrajbă, invidii şi răutăţi.
Vă rog mult, continuaţi să fiţi oameni frumoşi, români adevăraţi şi modele bune copiilor. Purtarea lor de mai târziu va fi purtarea noastră de astăzi.” (A.S.)
***
„Buciumul îmi aduce aminte că baza unei comunităţi e comuniunea. Fără comuniune, nu există comunitate. Fără împreună lucrare, fără bucurie împreună, fără susţinere reciprocă în durere, Buciumul nu ar fi comunitate, ci doar un loc în care trăiesc nişte străini.
Hramul şi sărbătorile petrecute în comunitate, atelierele din sat, activităţile copiilor – toate vă transformă într-o familie. Şi oricât de multe greutăţi ar fi într-o familie, peste toate sunt bucuria şi frumuseţea comuniunii, care îţi dau puterea să mergi înainte. În afara familiei, e singurătate, iar singurătatea e Urâtul.
Toţi care participaţi la aceste activităţi sunteţi înrudiţi. Îngrijiţi-vă de familia pe care aţi crescut-o împreună şi bucuraţi-vă de ea!” (I.H.)
Parohia Ortodoxa Bucium 