Impresii despre sărbătorirea Crăciunului la noi au fost scrise pentru publicaţia „Apostolat în Ţara Făgăraşului” de către o prietenă a parohiei noastre:
Colindele sunt o mărturisire a bucuriei Naşterii Domnului, nădejdea mântuirii noastre. Şi pentru că bucuria Crăciunului e atât de mare, o cântăm zile în şir. Colindele nu au singular, ele se cântă şi se ascultă împreună, căci bucuria în Hristos se desăvârşeşte în comuniune. O manifestare a acestei tradiţii a bucuriei în comunitate s-a petrecut la biserica din Bucium, în seara de Crăciun.
Obişnuiţi deja de mai mulţi ani cu această tradiţie a colindatului împreună în faţa Altarului, sătenii, alături de prietenii şi musafirii lor, s-au grăbit spre centrul de gravitaţie al comunităţii lor: biserica.
În hainele pe care le-au ţesut şi purtat cu dragoste fiii de altădată ai satului, cei de azi i-au întâmpinat pe obişnuiţii vestitori ai Naşterii Domnului: corul Apostolia. Înaintea lor, au cântat cei mici ai parohiei – nădejdea de mâine a comunităţii – copii care cresc în Biserică, în dorinţa de a învăţa să gândească şi să trăiască frumos.
Pentru că sărbătorile în biserică înseamnă comuniune, anul acesta a fost introdusă o nouă categorie de cântări, mai puţin obişnuită: colinde scrise în închisorile comuniste de către deţinuţii politici. De ce şi-ar găsi loc suferinţa de altădată la praznicul bucuriei? Pentru că sunt înaintaşii noştri, despre care ştim încă destul de puţin, care au suferit pentru libertatea şi demnitatea noastră, a celor de azi. Cântându-le colindele, îi aducem în prezent, le cinstim memoria, le mulţumim pentru jertfa lor, le arătăm că şi datorită lor, noi ne putem bucura în libertate de Crăciun.
La final, spectatorii au devenit – la rândul lor – vestitori. Ansamblul „Răsună Buciumul“ şi colinde vechi au electrizat atmosfera. Iar la finalul concertului, o nouă surpriză a gazdelor buciumene: emoţionanta colindă interpretată atât de armonios de soţii Monica şi Florin Pandrea. Seara s-a prelungit firesc cu o agapă oferită de gazde, la Căminul Cultural al satului. Frumuseţea şi bucuria colindelor e molipsitoare, mai cu seamă atunci când e trăită în marea familie a parohiei şi a comunităţii din care facem parte, alături de prietenii şi fraţii în Hristos. Câştigul celor care s-au bucurat împreună e accesibil oricui înţelege taina comuniunii sărbătorilor în Biserică, a trăirii alături de ceilalţi – trăire care şterge orice tristeţe, orice singurătate şi orice barieră socială. În comuniune, cu toţii suntem egali. Tradiţia colindatului împreună şi a trăirii sărbătorii alături de toată comunitatea din care facem parte e o bucurie pe cât de simplă, pe atât de valoroasă şi cu atât mai greu de cuprins în cuvinte.
Această bucurie s-a prelungit în comunitatea de la Bucium şi a doua zi, când a avut loc serbarea copiilor; ei şi-au adus darul lor în faţa Pruncului Iisus – dar de inimă curată, colind şi poezie.
Oana Dobrin
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 71 – ianuarie 2012
Parohia Ortodoxa Bucium 